7 decembrie: Posmagi de făină – “Povestea unui om leneș”

Print

”Era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca”. În ”Povestea unui om leneș”, Ion Creangă vorbește, cu exagerările de rigoare, despre cel mai ”dulce” păcat al omului: lenea, ”împărăteasă mare”.

În drum spre spânzurătoare – căci altă ieșire pentru acel sătean nu mai era –  omului leneș i s-a oferit o ultimă șansă, din partea unei femei miloase: să vină să își ducă restul zilelor în hambarul din gospodăria ei, plin de posmagi. Însă, spre uluirea tuturor, leneșul o întreabă pe salvatoarea lui: ”Dar muieți-s posmagii?”

Răspunsul este, desigur, nu. 😊 Iată cum se fac posmagii și de ce nu puteau fi moi, așa cum își dorea leneșul din poveste:

Amestecă trei kilograme de făină, un polonic de drojdie de bere și un litru de lapte cald și pune coca la dospit. Apoi, frământă aluatul, până începe să formeze bășici, cu 10 ouă bătute bine, lapte, unt topit și 30 de grame de zahăr. Lasă iar aluatul la cald, pentru a crește.

Când a crescut suficient, desparte-l în mai multe bucăți pe care le lași iar la dospit, apoi umple cu ele tăvi de cozonaci. Unge deasupra cu ou și așează tăvile în cuptor, la rumenit. Când s-au copt posmagii, lasă-I să se răcească bine, apoi taie-i în felii, pe care le mai ții în cuptor până se crocănțesc. 😊

Posmagii sunt buni cu lapte cald, în care ai scurs un strop de miere. Poftă bună!